agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-09 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
1
Mă-ntreb cum de rezist între atâtea zile lipsă și zile în plus am pielea bătucită și creierul așijderea cel care mă cheamă la masă mă urmărește vreme-ndelungată în mâna lui dreaptă: ceasul în mâna lui stângă: busola poate că așa voi ajunge să-mi dau seama de ce tândălesc printre atâtea străzi care nu duc nicăieri 2 Poți avea rezerve câte vrei asupra acestei vieți de două parale: e democratic așa (totuși rezervele să fie politically corectness) semeni grâu într-un pahar cu pământ și te gândești la prietenii morți cu ei nimeni n-a fost politically corectness mă simt tot mai echidistant între vii și morti pe umeri car norii care și-au pierdut suflul îi duc și eu unde pot la capătul orașului pe malul râului în mintea mea cineva întinerește tot la două secunde 3 Am schimbat ușa de la intrarea de serviciu pe cea veche am scos-o în curte am rezemat-o de zidul policlinicii s-o ia cine vrea a luat-o vecinul meu care a și bricolat-o la intrarea în curtea lui e ciudat să văd ușa mea la poarta lui parcă aș trăi încă o viață mai liberă căci de nimeni știută 4 Fericiți cei ce bat străzile fără nici un gând fericiți cei ce au asupra lor bețe de chibrit fericiți aruncătorii de pietre peste lac fericiți cei cărora le mor prietenii și nu înnebunesc fericiți cei ce dăruiesc cărți fericiți cei ce au aceeași umbră cu a copacului fericiți cei fără cărți de vizită fericiți cei cu o broască țestoasă fericiți făuritorii de zile lipsă fericiți cei ce bat străzile fără nici un gând 5 Acum unde suntem? peste vârfuri de arbori cer mofluz din cantina alăturată ies bătrânii cartierului și-i toamnă ca-ntotdeauna străzile sunt drepte nu-i alternativă o să-mi spuneți că există sponsori pentru orice disperare pentru delfinii care nu mai au dinți ori pentru mușcata ce face flori negre da, bătrâne „tot ce ai nevoie poți să ceri” se întrunesc comisii de specialitate mizeria ta e scanată spațializată introdusă în programe nevirusabile analizată studiată votată răspunsul îl primești după zece ani la cimitirul pătrunjel pe aleea cu veterani și cu muscate ce fac flori negre 6 Cum să alegi între străzi și copaci lungimea pământului și adâncimea cerului sunt la fel de inabordabile mai bine îți iei o broască țestoasă și te duci în vizită pe la mormintele prietenilor carapacea zigurat sclipitor mormintele îngrijite ori neîngrijite cerul cu nori ori cu soare viața asta clipa asta 7 De acolo de unde ne vin toate zilele și toate durerile de picioare și toată amărăciunea trecerii de acolo de unde vine iubirea ce ți-o port și iubirea ce mi-o porți și iubirile pe care le acordăm câtorva altora ca pe niște stropi de apă unor plante pe cale să se stingă de acolo de unde ne vine suflul înfricoșător ce ne învăluie tot mai des de acolo de unde știm că va ateriza într-o zi picătura de apă care plescăind va-ncepe să urce scara din treaptă în treaptă* *imagine împrumutată din Dino Buzzati (textul „O picătură”) 8 Nu facem altceva decât să ne plimbăm pe străzi să moțăim prin odăi zilelor lipsă le corespund copacii fără crengi îți pui în gând să scrii pe-un zid imens cu ferestre mici și uniforme ai abilitatea de a lega sensuri și transparențe un prieten de-al tău a murit ferestrele s-au spart zidul s-a surpat străzile care nu duceau nicăieri duc acum în locuri scârbavnic de precise 9 Întreba de-o stradă din cartierul meu așa l-am cunoscut pe omul cu broaște țestoase livrez broaște țestoase doritorilor și-ntr-o cutie rotundă ca acelea de pălării mi-a arătat-o pe Anda pe care-o ducea doamnei Gavrilescu recent văduvă de pudel am mers o vreme împreună era toamnă și câteva frunze au căzut în cutia cu pălării adoră frunzele ruginii mi-a spus omul doamna Gavrilescu va avea alături o mare iubitoare de toamnă o să iasă cu ea la plimbare pe alei m-am despărțit de om cu părere de rău dar m-am gândit că doamna Gavrilescu n-ar avea chef de-un intrus și-apoi mai aveam atâtea treburi de făcut în grădina cu o singură floare și cerul se-ntunecase a ploaie 10 Vom coborî încet pe străzi în pantă în orașe vechi acolo unde nimeni nu ne cunoaște dar unii te salută și-i plăcut să le răspunzi zâmbind parcă amintindu-ți cu adevărat ceva te face să umbli peste tot să cotrobăi prin locuri de-altădată și seara când pui capul pe pernă să încurci anii și chipurile să dai de pomană frunze verzi pe străzile toamnei să fluieri mergând în echilibru pe șina de cale ferată care te va scoate undeva într-o gară părăsită printre neamuri de ciuperci aproape că nu mai ai îndoieli țipetele negustorilor nu te mai sperie clima devastată umbrele fără stăpân copiii târcolind gunoaie pe la porți toate ți se par ireale ca niste pagini lipsă din cartea ce tocmai a fost pusă pe foc vor mai fi seri când tot ce-ai uitat va reveni și pereții vor avea deschiderea văzduhului da, bătrâne acești pereți pe care degetele tale îi pipăie acum nencrezătoare |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate