Vecinule de pat,
În astă seară să faci lampa mai mică,
Și când va fi de-a binelea înnoptat

Îți va spune glasul meu pe de-a-ntreg
Tot ce în nopți de chin încețoșate
Te-au lăsat să bănui
Cuvinte frânte de jale și printre dinți zdrumicate.

Eu văd, prietene, tu ești de pe-acum trist
Și la masă ai stat tot cu ochii plecați,
Încât sora Ioana, cea rea,
A spus să ne mute, că suntem certați.

Ci în noaptea asta vom sta de veghe
Cu paturile mai mult alăturate,
Și ca să ne simțim mai bine
Vom împleti mâinile în chip de frăținătate.

Și cu cât vorbele vor fi de tristeți mai îngeruite,
Cu-atât mâinile s-or prinde mai în căldură.
Și așa de frățesc le vom strânge
Că sufletele amândurora vor pluti, sincere, pe gură.

Și dacă va fi prea dureros spusă povestea-mi,
Iar noi ca un singur trup, subt plăpumi, ne vom strânge,
Va fi așa de mult noapte și-n noi așa de mult tristețe
Că lampa se va stinge...