Mult timp a crezut că s-a născut cu sufletul spațios
cam cât două-trei livinguri de-ale latifundiarilor stabiliți în America.
De curând a realizat că, de fapt, cu fiecare femeie pe care o iubea,
sufletul lui se mărea cu încă un compartiment.
La sfârșitul vieții, a zăcut câteva luni,
deci a avut timp să se gândească la fiecare în parte,
să le atingă încă o dată pe fiecare în parte,
a avut timp să ajungă mai slab decât era,
cu toate acestea murind obez.
După sfârșitul lui au început să-i dispară iubitele, una câte una
bolnave de aceeași obezitate
care te face să zâmbești îngerește,
să-ți aperi gura cu palma
după care să-ți fluturi mâna în semn de adio.
Și dispăreau încet ca metaniile unei brățări atinse
c-un deget întins de la-nceputul ei.