Vreau să plec…
Să uit de răsărit,
De griji, de tot…
-Nu,nu pot să plec;
Cred ca sunt nebun
Să încerc acum
Să înec penița-n scrum,
Să vă las singuri
În acest teatru
Al absurdului.
Vreau să uit totul:
Nopțile de cristal,
Serile de diamant
Și zilele de sticlă.
-Dă-mi mie,te rog,
Masca cea oarbă
Să acopăr orice clipă
Petrecută pe Pământ.
Vreau să zbor,
Cu aripi de cometă
Prin vânt;
Să privesc stelele
Cu ochiul minții,
Sărutându-le cu patos.
Nu mai vreau
Să văd falnici oameni
În decor mizer.
-Ascultă! dă-mi mie
Acul și ața
Ce țes ziua și noaptea
Într-un basm
Fără Feți-Frumoși
Și vrejuri de fasole...