E cald, undeva
spre ora 21:00 și
ventilatorul urlă
cu un suflu de gheață
peste spicele-mi de grîu
din cap.
Pornesc la seceriș
dimineață - dacă am chef.
o căldură dogoritoare
mă obligă să mai stau
pe tăciunii aprinși
din juru-mi.
E greu sa spui NU
celei care ți-a
insuflat viață - căldurii din
pantecele mamei natură;
e obositor să simți
mirosul de asfalt topit
de pe
stairway to heaven.
Mai aștept o zi
pentru a merge la recoltat,
dar tăciunii aprinși
împreună cu o mulțime
de lăcuste
mi-au făcut prăpăd
spicele de grîu
din capu-mi.