nu pierderea rupe nici liniștea
ochilor blânzi le spui altfel despre noi
nu întinzi mâna nici liniștea n-o lași să plece
doar câțiva păpușari irosesc timpul
mâine vor îngheța mai întâi picioarele
o să doară și apoi după ce sângele tace
poți să stai o clipă să asculți
dacă tot ce s-a spus a avut sens

mâine o să lași lucrurile să umble
o lașitate miraculoasă în care doar tu
mai poți să ascunzi ceva un capăt
o moarte sau poate numai gândul
că în alți ochi poți să intri și să nu mai lași urme