Mă-ntristează iarna cea târzie,
Astept primăvara să vie...
Înca ninge, și-n grădină,
Un fir de verde-și caută lumină.
E frig, dar e o zi frumoasă,
Iar zăpada, incă se așează migăloasă;
Zâmbesc, in sinea-mi mă amuz,
Dezgrop firul de iarbă si ma încrunt comfuz:
Zăpada e adâncă, solul e înghețat
Dar firul de speranță chiar s-a-ncumetat,
Mai, mai, ca a prins picioare,
Și si-a croit drum către soare
Și parcă n-ar fi suficient,
Isi cere drepturi confident:
Vrea lumină, pământ moale,
Doză zilnică de soare...
Cere apă, vrea caldură,
Vrea chiar sa-l și șterg la gură !
Vrea sa-l țin la căldurică,
Să-l hrănesc cu mâncărică !
Sa-i cânt muzică ușoară
Și să-i dau si Primăvară !