agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-17 | |
Inima mea răsare ca o lună plină,
Pe cerul negru, stropit de visuri, Amestecuri de lapte și lumină, De umbre albe și de neființă. Eu nu vreau să fiu luptător, De-abia pot să o zidesc pe Ana, Materia cenușie e un eter condensat Ce învârte pământul în jurul soarelui așteptat. Ah, du-mă unde zeii sunt muți, Unde aerul se naște din aer, Unde oasele pot fi de fluier, Iar socul miroase a copilărie. Ah, nu mă mai ține departe de mine, Nu-mi mai suport universul gol, Mai dă-mi o planetă, mai dă-mi o minune, În această piesă absurdă, lasă-mi măcar un decor. Mai lasă-mi ochii albaștri ca infinitul, Mai lasă-mi ideile crețe din păr, Mai lasă-mi urechea labirintului magic, Pe buze de sânge, lasă-mi o dâră de adevăr. Lasă-mi pe umeri răspunsuri de piatră, Lasă-mi pe piept părul pădurii, Lasă-mi picioarele să calce pe gheață, Numai nu pe cioburi de cristal și de viață.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate