Te mai doare câte ceva. Iei hapuri, mai merge.
Visezi urât. Ce faci, bătrâîne, cu sistemul nervos?
Ei, mai iei un rachiu, un vin.
Mai cade inima pe gânduri, iei un rachiu, un vin, mai trece.
Te mai hulește cineva, mai rabzi pizmuiala,
lumea-i anevoioasă. Te iei cu lumea, mai trece!
Îți face găgăuță, hlizindu-se,
un gest barbar, te scalâmbă,
ei, lumea, se purifică încă. Mai uiți, mai trece.
Îți mai pune câte unul piedică
se mai joacă omul, nu-i viața doar
pentru mâhnire și silă. Mai trece.
Eu însumi am văzut un tip -
dar ce tip! mâncase vita cu tot cu făt.
Rușinat peste poate, i-am spus:
„Ce faci, bătrâne, ce faci cu gândirea, te lasă.
Mai iei un vin, mai iei hapuri,
Mai iei bun-simț, mai trece.”
Dar vine cineva odată și-ți pune laba pe dinți
te calcă pe ficat și nici nu spune măcar:
pardon și scuze. Ei, bine, asta nu trece!