agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-20 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Avea aspectul unei prăjituri:
când al unui tort în stil baroc, când al unei fine fondante rococo. Simțind că ți s-ar fi topit în gură, salivai, – cum salivează, prea trampată, savarina; salivează, vreau să zic, în sine însăși (mai înainte de-a o face și bucal). Stând, nu o dată, alungită, pe recamieu-i din budor, în poziția preafrumoasei Doamne Jeanne Françoise Julie Adélaïde, avea aerul unui ecler (din galantarul unei confiserii selecte), glazura căruia e, îndeobște, roz. Trecând pe lângă ea, aveai irepresibilul impuls să-i zgârii, cu unghia nu importă cărui deget, luciul trandafiriu și lis, – nu din sadism, ci din legitima dorință de-a cunoaște ce anume-i dincolo de el. S-ar fi putut să fie, din păcate, ceea ce este sub scheletul exterior, sub (comparabilă cu o „glazură“ inocentă) platoșa diverselor insecte, de la, să zicem, scarabaeus sacer la blata orientalis: un soi de mâzgă albicioasă repulsivă. – Intenția mea nu e, în nici un caz să vă tai pofta de ecleruri, nici apetitul de fondante, ci să vă amintesc imperativul (echivoc, ba chiar indecidabil, – și, la rigoare, apocrif) al celor două case britanice rivale și în dihonie, Lancaster & York, – anume CAVE ROSAM!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate