|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
poem despre oamenii mari poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Șerbănescu Ana [anyoka ]
2010-06-20
| |
oamenii mari sunt un leagăn
când ajung suficient de sus
privesc în jos
niciodată spre cer
și atunci când își iau avânt
se uită tot în jos
ca să se împingă cu picioarele în ceva
oamenii mari sunt uneori mici
deci sunt un paradox
mai precis sunt fericiți
dar nu sunt fericiți
oamenii mari sunt ciudați
copiii lor spun mereu
vreau să mă fac mare
de fapt toți spunem asta
și oamenii mari se gândesc la asta
dar nu recunosc niciodată
ei sunt deja destul de mari
și aparent preocupați de problemele importante ale lumii
oamenii mici...
ei bine oamenii mici au lumea lor mare
|
|
|
|