agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-21 | |
Anotimpuri
Primăvara a gătit natura-n smaralde, dalbe flori i-a dăruit, înșirate-n salbe. Pe toate le-a poleit în raze de soare, a sădit dorul, iubirea, dragostea cea mare. A venit splendidă vara cu plămada vieții și a transformat în roadă floarea tinereții. A avut grijă să-i dea căldură și ploaie, făcând din sevă dulceață, aromă, culoare. Tronând carul alegoric apăru toamna bogată etalându-și trei medalii din aur, argint, aramă… Roadele au fost culese, a fost un festin cu bucate multe, alese, stropite cu vin. Iată, iarna - o regină - în mantie de hermină, ce sosește chiar acum, în ajun de Crăciun. Pentru marea sărbatoare, a nașterii lui Isus a-nceput fulgi albi să cearnă troienind dinspre apus. Primăvara Ca o boabă străvezie Luna-i argintie, cerul e întunecat, cu nori negri încărcat. Fiindcă astăzi a plouat Primăvara a-ncercat să curețe atmosfera și să încălzească Terra. Dimineața m-a trezit din somn fluierarul mi-a plăcut cântecul lui, sigur are harul. A plouat și a tunat, au venit cocorii, într-un „V” frumos marcat ei spintecau norii. Soarele a răsărit din nou după ploaie e superb ca peisaj cum stau norii claie. Unii pomi au înverzit, e un verde crud… și răspândesc florile mirosul lor nud. Stau pisicile la soare tăvălindu-se în praf miorlăie în cor motanii ca și un taraf. Mieii zburdă în poiene și nici nu gândesc că urmează sacrificiul Paștelui lumesc. Se simte în atmosferă profunda schimbare chiar și oameni zâmbesc e o încântare… Toți trăim o transformare - pentru unii-i clar - Primăvara le trezește instinctual primar. Ploaie de vară Se frâng copacii de furtună, și praful alb plutește-n zări, cu geamăt scurt oftează vântul și lacrimi are bolta-n nori. Ce răvășită e natura, nimic din ce era sublim, se zvârcolește-n agonie, o, Doamne sfinte, ce destin! Cu șerpi de foc se-ncinge cerul și clocotește-n spume marea, în tunet hohotește zarea, doar muntele-i nebiruit. Lacrimi calde cerul cerne și în liniște le-așterne-n noapte, pe fereastră-n lungi șuvoaie se preling lacrimi de ploaie. În culori de smalț pestrițe se trezesc poienele, mândrul Soare le surâde, mijind ușor genele. Toamna Pe strada cu plopi doar vântul colindă, Frunze foșnesc și-n aer se plimbă. Jos un covor din frunze uscate, În galben-ruginiu și maro pictate. E toamnă deplină, și-i soare-n amiezi, Rămas-au, din toate, trei frunze mai verzi. Spre seară, pe ramui, păsari s-adună, Acolo-noptează, sub clarul de lună. În zori, cade bruma și ceața se lasă, Din horn iese fumul, ce bine e-n casă! Stau vitele-n grajduri, oile-n saivane, De pază sunt câinii hrăniți cu ciolane. Acum, recolta-i strânsă-n hambare, Și-n beci totu-i pus la păstrare. Bem mustul ce fierbe-n butoaie, Și frigem pe jar, pastramă de oaie. E toamna bogată, bucate alese, Fructe-aromate, noi punem pe mese. Miroase-a plăcinte și-a pâine-n cămin, Pe fața de masă - carafa cu vin… Copiii-s la școală și carte învață, Tinerii se-nsoară și-și fac rost în viață. Părinții la muncă, bunicii-n ogradă Dau foc la frunze și mătură-n stradă. Tufănele, crizanteme, armonie de culoare, Răspândesc parfumul toamnei, Pana hăt, departe-n zare și-l combină-n Dulci arome, amărui, răcoritoare… Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, Că viața la țară-i nespus de frumoasă! Iarna Afară ninge-ntruna pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, Crăiasă a zăpezii tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri se-ndreaptă spre cătun. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de globuri cadouri strălucesc. Ce cald e în odaie, miroase-a cozonac, în oală fierb sarmale, friptura-i la proțap. Pe străzi s-aud colinde, urări de voie bună, și-n noaptea minunată petrecem împreună. E sărbătoarea lumii, azi s-a născut Cristos, din inimi se revarsă al draostei prinos. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate