rămân pe țărm
cu ochi cât gălbenușul fierbinte
din palatinul orizontului -
câine cu limba scoasă

prind în năvodul privirii pești
devoranții apelor fac șanțuri înspinate de raze -
îngălbeniți dinți de greblă
părând s-adune scoici orfane
căluți cu alge pe grumaz
crabi eșuați

apuc nisipul de capete
îl scutur de oameni
împăturindu-l meticulos
l-așez sub gânduri

iau o pană de pescăruș
o-nmoi în călimara adânc-albastră
și scriu pe toate peticele volante
orice-mi trece prin minte

pe câteva le fac vaporașe
înserarea își umflă pânzele

hulpavul câine
mârâind înghite tot ce-i pică

(21 iunie 2010)