Tăcere-acestei dimineți îmi varsă
În pântec liniștea de catifele
Treziul imn al unei dulci cafele
Îmi ține fața către Viață-ntoarsă.

Mai pâlpâie pe cer vreo două stele
Și luna-i, dup-o noapte-ntreagă, arsă
Și că mai e e mai curând o farsă,
Lumina ei plutește în atele.

Și zorii blânzi firesc sfințesc cu rouă
Tărâmul nostru de etern păcat.
Primesc cu mâini întinse, amândouă

Această mană. Crist, crucificat,
Aduce-n suflet o speranță nouă.
Þâșnește soare,-n raze ferecat.