e totul un joc sau nimic nu e joc
când palmele umede mirosind a-nflorire
se simt se ating și se strâng la un loc
facând cuib pentru a crește un pui de iubire

alte degete trec printre degete lungi
altă piele se întinde peste naosul pielii
și privești spre altar unde vrei să ajungi
ca un dangăt de clopot spărgând liniștea serii

e o lume în care vrei să respiri
e o taină și nimeni n-o pătrunde ca tine
ies biserici prin ochii plini de trăiri
ești tu ești copilul ce prin trupul tău vine

nu e joc e nimic și nimicul e tot
doar misterul rămâne în plămada de vis
din veșnicul somn se revarsă în ropot
o ploaie de vieți căzătoare-n abis

când la porțile lui te trezești și te vezi
fără trup fără visuri fără vreo amintire
nu vei ști că ai fost că vei fi și că ești
între palmele umede mirosind a-nflorire