dă-mi mie picioruțele tale
îi zice fetița de 82 de ani fetiței de doi anișori
dă-mi-le mie
să pot merge ca tine pe zi ce trece mai bine
nu așa ca mine pe zi ce trece mai rău
știi că la anul
când tu vei alerga zglobie prin iarba înaltă
eu mă voi putea împiedica de păiușe
dă-mi mie ochișorii tăi
să văd ca tine pe zi ce trece mai bine
nu așa ca mine pe zi ce trece mai rău
știi că la anul
când tu vei vedea luna
ca pe o portocală imensă plină de must
mie lipit îmi va fi de amândoi ochii
coșciugul ei galben rotund
dă-mi mie zâmbetul tău ca
să fiu tot mai fericită pe zi ce trece ca tine
nu așa ca mie
pe zi ce trece cu zâmbet mai rece și mai cenușiu
știi că la anul când tu vei zâmbi soarelui
eu s-ar putea să-mi țin gura închisă
împovărată
la ușa pământului
dă-mi mie părul tău pe zi ce trece
mai negru și mai cârlionțat
stii că la anul când din pletele tale
își vor împleti norii coafuri întunecate
părul meu ar putea fi doar o albă pădure
în care liniștea pe deplin se-ofilește
dă-mi mie inima ta
(n-am suportat să ascult mai departe)
îi zicea fetița de 82 de ani
fetiței de doi anișori
cu care-și găsise și mama
ce să povestească