În dup-amiază se ivește soare
Cu cerul strălucind în zeci turcoaze
Cu pete de albastru pur în oaze
Și câțiva nori ce amintesc ninsoare.

De sus răzbat până-n chilie raze
Lumina lor cu foc sufletu-mi doare
M-aplec pe foaia albă cu ardoare
Și ticluiesc la repezeală fraze.

Din vremi străvechi o tainică domniță
Uitând de toate, vine, mi-e supus
Mi se așază tandru în peniță

Și mă veghează în ce am de spus.
Eu beau nectarul acru dintr-o viță,
Aștept, vampir, titanului apus.