Senzualitatea ei... a fost sporită
Intuiția-i spunea să se lase iubită
A apreciat orice lucru, oricât era de mărunt
Și-a deschis inima, și s-a bucurat de viață mai mult.

Și-a celebrat feminitatea pură, între fum și scrum
Dincolo de simplă apariție, de voalul de parfum
Un moment de răsfăț! Imaginație... Serpentine!
Mireasma care i-a unit, nu... mirosea a bine!

Aroma Artemisiei era falsă! Sumbră!
Chipu-i cu strălucire de oglindă, s-a prefăcut în umbră.
Aromă construită în jurul unei deșertăciuni
Într-o lume plină de fiori și minciuni.

P.S. Știu! Floarea de Artemisia este-o splendoare
Dar, eu în versul meu, nu vorbeam de-o floare!