stau ancorată în timp între a fost odată și am încălecat pe-o șa
nu vreau să mă desprind de acest zbor static în care grijile stârnesc râsul
și lumea toată e un zâmbet de clawn

ornicul se întoarce, acolo, departe, pe culoarele liceului
alerg la subsol unde miroase a pereți îmbătrâniți și aud râsetele generațiilor anterioare
care au tras pe furiș din aceeași țigară a teribilismului
de atunci
timpul aleargă fumând ani

chiulim de la ora de francă și mergem la o cafea
unde râdem în hohote imaginându-ne cum va reacționa profa
când va găsi clasa goală,, c'est ne pas possible monsieur! ce vilain!''
de atunci
râsul nu mai hohotește

ne oprim în Amzei și luăm covrigi calzi tăvăliți în sare și mac
au miros de spice coapte îndrăgostite de soare
de atunci
ei nu mai au același gust
apoi atacăm cofetăria
lumea dulce a adolescenței unde savarinele băltesc în sirop aromat
alături de cataif ecler și amandine
eheeeei! au rămas de mult amintiri
nume dulci pierdute în timp
de atunci
nu-mi mai plac prăjiturile


ce bine-i acasă la mama
așternuturile sunt moi și miros a zăpadă topită
iar diminețile dau buzna în casă pe fereastră
odată cu zorile
răsfățate de tei și liliac
de atunci
camera mea nu mai respiră

a fost odată...și-atât
de atunci
nu mai sunt eu