Trec prin înmiresmatele nopți
femeile pe cărari de piatră sub stele
vânturile de vară freamătă molatic,
în frunzele tremurate pe buzele lunii
din copacii cu păsări furate de somn.

Intunericul e în vaduri pe ape
peste ochiurile ferestrei cad pleoapele
întinderea-i mută, zboară liliecii
spre turnul rotund din dealul cetății
cu ziduri pe care se plimbă fantome.

Noi schimbăm caii în aerul dimineții
când înfloresc pe lizieră salcâmii
și ploile de mai se retrag la munte.
Ne îmbrățișează peste umeri lumina
căldura coboară în ierburile crude,
desculți alergăm pe potecile zilei.

Tu dansezi prin flori bucuria
și soarele îți prinde fluturi în păr
din depărtare se anunță furtuna
nu vrei să o înfrunți,
fugi în interiorul casei de sticlă
păzită de câinele pământului.

E cu neputință un loc mai frumos
în care tu sa-mi zâmbești după ploaie.