Gândurile mele sunt, parcă,
dincolo de mine. Seamănă cu
niște frunze uscate, răsucite
de vânt și udate de ploaie.

Caut în mine ca într-un cufăr vechi,
caut și nu știu ce caut...
Căutarea nu-și mai are limite, limitele
îmi sunt căutările mele!

Pentru a mă putea înțelege pe mine,
trebuie să mă ignor profund!
Nu aș putea întrebându-mă singur
ce aș fi, dacă n-aș fi?!