o vreme am locuit în podul palmei
plăteam chirie degetului arătător
cînd mi-a căzut dintele din față am umblat ca un bezmetic
îl căutam pe huck finn să i-l dau la schimb pe o gărgăriță
cu care să mă joc în conferințele de presă

cît am fost chiriaș n-aveam nici o grijă
putea să vină furtuna să smulgă acoperișul
trebuia doar să cotizez să salut respectuos vecinii
să nu las vena deschisă
și să nu uit cartela de la interfon

acum sînt locuit
de o pasăre cu toane
seara își invită suratele la o cafea
eu bat în inimă și le spun lăsați naibii muzica mai încet
cînd vine ziua de plată nu mă pot hotărî
dacă vreau cerul cash
ori prin internet banking