Tot plouă, Doamne și orice aș face
Ființa-mi toată o-nfioară stropii
Cuvântul, rar, înșiră-n ceruri tropii
De-atâta apă-n mare m-aș preface.

Șuvoaie line, cum e graiul popii
Psalmodiază tot un fel de pace.
Desfac prin gând păgânii nori. Rapace
De stelele-mi iubite mă apropii.

Rătăcitor în cosmicele sfere
Nu știu nici dacă urc nici de cobor.
Lumina lui un astru-a prins s-ofere

La schimb cu taine, în ceresc obor.
Și întristarea toată-n clipă-mi piere,
Sunt numai zâmbet, liniște și zbor.