E-n bobul cel de rouă mută cale
Spre infinit și timp oprit grăiește
Psaltiri în clipa stândă îngerește
Și gândul face leneș dulci escale

În veșnicie. Vremea iar pornește,
Lumina curge-n frunze și petale.
Aștept venirea-ți. Cazne ale tale
Sunt diminețile, când omenește

Lași visul spre-a redeveni făptură;
Eu uneori de-aceea nici nu dorm,
Să nu devin a Iadului captură

Și noaptea-ntreagă să-l cinstesc pe Domn.
Dar s-a crăpat de ziuă, fii matură,
Ridică-te din Moarte și din somn.