Tu ai trăiri cum nu le știu,
ÃŽn trupul gol ai suflet viu,
Flacăra eternității unei clipe,
O reaprinzi prin gesturi simple;

Puterea ta stă într-o stare,
Instigă rațiunea la abandonare,
Când conștiința-i doar o formă,
Admiri o suferință în reformă;

Renaști în mine și te dăruiești,
Pui trepte în trăirile lumești
Cum crește o lumină spre festin,
Dai definirea clipei ca destin;

Tu stăvilești și uzul rațiunii,
Faci din amor nesiguranța lumii,
Ca argument adus atâtor amăgiri ,
Sinceritatea pură...în retrăiri;