M-aÈ™ mira, mira-m-aÈ™ mult
Să nu pot să-ți mai ascult
Mersul lin, vioi și unic,
Prin leagănul lui s-alunec,
Molcom, rar, ca un refren
Din culoare și polen.

M-aÈ™ mira, mira-m-aÈ™ foarte
Să nu-ți pot trimite carte,
Carte bună - și-un gând bun -
Cu pecete de străbun,
Să nu te știu ocolind
Versul dulce de colind.

M-aÈ™ mira, mult m-aÈ™ mira
De cumva te-ai supăra
Că ți-am pus la căpătâi
Dintre doruri cel dintâi,
C-am adus de pe Rarău
Stele pe la pragul tău.

Nu-i a bună, nu-i a bună
Că te uiți mereu la lună;
Eu-s aici, mă știi, ne știm
Dintr-un ceas de vis sublim.
Doar puțin și plec din nou,
Din ecou în alt ecou.