agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-05 | |
Horă-n sat
Înainte de culcare, spre zile de sărbătoare, toți flăcăii satului se adună-n vatră, matură și udă locul ring de dans să-l facă... Duminica după masă rând pe rând s-adună sa găsească muzicanți de horă sa pună. O armonică micuță, uneori o muzicuță sau chiar un acordeon se postează lâng-un fluier sau o tobă, ca într-un salon. Sosesc fete-n fuste albe, fote negre cu mărgele, ii cusute cu arnici și marame străvezii, însoțite de-a lor mame și de tați cheflii. Se avantă-n dans băieții și încing o sârbă praful sa-l bătătorească fetele să cucerească. Se prind apoi iute-n horă fetele subțiri și dansează-n centrul horei viitorii miri. Scaune cu trei picioare așezate-n semicerc oihnesc bătrâni și mame ce-n comentarii se-ntrec. Noi copiii profităm și le cerem bani să cumpărăm înghetată, floricele, acadele, șecherași din zahăr tras în siropuri aromate, roz, albi, galbeni, verzi si roșii, - o paletă de culoare - indicând gustul ce-l are... Către seară fiecare, mulțumit în felul lui, fură sau dă sărutare frumoasei sau junelui. Se retrag încet spre case doar când intră Luna-n nori că-i așteaptă a lor mame uneori până spre zori... Zi de vară M-a trezit sărutul tău dis-de-dimineață, hai, grăbește-te iubito, Soarele se-nalță! A plouat aseară, ceru-i mai senin, plecăm pe răcoare fânul să-l cosim. Coasele le-am ascuțit de lucesc în soare, apă-n fedeleș am pus și-n paner mâncare. Înjugat-am la car boii totu-i pregatit, vom munci din zori până-n asfințit. Vântul face valuri, valuri, în otava verde, uită-te! un iepuraș ce în lan se pierde. Fiecare-și are coasa gata pregătită și parcela lui cea verde toată-n flori gătită. Coasa fâșîie și iarba în cascade-i la pământ, un parfum divin înalță o boare de vânt. La amiază Soarele este-n bolta cerului și trimite fierbinți raze pe întinsul câmpului. Noi prânzim, ne odihnim, cu apă ne răcorim și mai facem câte-o glumă să ne veselim. Către seară strângem fânul și încărcăm carul, boii trag în jug alene, praful urcă-n valuri. Facem un popas și boii-i adăpăm la cișmea, ne spalăm și noi cosașii, în uluc, alăturea. Ne așteaptă-n prag bunica cu plăcinte și cu vin, ne zâmbește și ne-ndeamnă să ne odihnim. Ma adori, ți se citește gândul în privire... știu, va fi o noapte caldă plină de iubire. Lanul de grâu Sub albul imaculat grâul germinează și apoi va răsări o splendidă oază. Iată, lanul a-nverzit, dănțuiesc păunii, „o s-avem recoltă bună!” așa spun bătrânii. Seara vântul lin adie făcând valuri în câmpie, spicele pline de floare se mlădie cu lentoare. Când se ivesc zorile, mici lacrimi de rouă ajută spicul să crească, chiar dacă nu plouă. Paiul suplu s-a-nălțat, boabe cresc în noapte și foarte curând vor fi spice coapte. Soarele a poleit holdele-n carate, aur galben strălucind, din zori până-n noapte. Și natura generoasă flori gingase a plantat făcând din covorul galben un tablou pictat. Roșii maci, cicoare albastră, rapiță și sunătoare, neghină, condurii doamnei, prinos de culoare. Calul l-am înșeuuat și-am pornit în goană aripi parcă ne purtau spre a zării geană. Þăranii culeg recolta, o pun în hambare, va fi hrana națiunii, mâine-i sărbatoare! Cișmeaua Dintr-un deal semeț de-argilă vine apă de izvor și se scurge printr-o curnă în uluce – susurând ușor. Apa limpede și rece, parcă-i gheață-n miez de vară, se prelinge ca un șarpe în dereaua seculară. Satu-ntreg alimentează tot ce-i viu e adăpat și plimbă gâște și rațe - un canal adevărat. Ale satului fântâni cu ciuturile înverzite stau în cumpănă așteptând să fie golite. Apa lor este sălcie și pe nimeni nu îmbie; doar pe seară gospodina își udă cu ea grădina. Iarna își cerne zăpada peste satul liniștit împodobind și cișmeaua cu cristale de argint. Mai sunt câteva cișmele dar ceva mai mititele... Gerul Bobotezei Celsius a-nebunit, unii zic că s-a scrântit, gradele le-a încurcat cu minus le-a calculat. La Întorsura fost-au ieri cu minus treizeci și unu, cum n-a fost tare demult, amintire din trecut… S-albise marea la țărm, șuiera vifor nebunul, pe Dunăre pod de gheață s-o poți sparge doar cu tunul. Treceam Dunărea în sănii din Ostrov la Călărași, caii potcoviți din vreme, tot trăgeau iavaș-iavaș. Oștenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de dimineață, să slujească taica popa, la copca făcută-n gheață. Popa cânta boboteaza, botezul lui Isus Cristos și arunca crucea în apa sfințită cu busuioc… Tineri s-aruncau în copcă, și înotau vitejește, să scoată crucea din apă, iute, cât ai zice pește. Toată lumea lua agheasmă, El primea în dar cadoul, doream să-nceapă coșia, și să proclamăm eroul. Îmbrăcați în mândre straie și căciula pe-o ureche, de prin sat veneau călare, juni frumoși, iubiți de fete. Început-au cavalcada, când la trap, când la galop, doi rămas-au fermi în cursă, pentru miza pusă-n joc. În aplauze primit-a, premiul ce l-a câștigat, un ștergar, Agheasma Mare, calul ș-un chimir ornamentat. Se-ncinsese chiar o horă, când o fată a dispărut… o săltase-n șa iubitul făcându-se nevăzut. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate