Cresc din adâncime oceane abisale
se întind până la nori
cu mâna le abate
șoaptele printre culori.

Stelele curg peste mine
de cântecul lor adorm
îmi fac un vis cu tine,
mănânc din seva lor.

Norii pornesc
se deschis nervoși,
înalță o scară
drumul să fie pavat cu ceară.

E lumea mea încărcată
de rouă colorată.

Pășesc pe crengile arborilor plânși,
umbra mea devine pată de culoare
privesc la munții grei
plini de povești cu zmei.

-Uite, cerul mă iubește!
mi-aruncă mantie de stele
fața lumii amuțește
mă ridică falnic printre ele.

Luminile se agită în tremurat de vânt
carul mare râde de acel acoperământ.