din noapte în zi
curg în hopuri de neputințe
și mă strigă fiecare oră trecută
să deschid poarta uneia ce-i liniștită
cu coasa în mână la marginea unei parcele
de otavă

mă caută și sub umbra nucului dinspre nord
dar ce să fac dacă plouă
tremur și-mi deschid umbrela
din frunză de nuc

îmi desenez în palmă sudul
și pendulez între vest și est
în podul palmei îmi cade o coajă amăruie
de parcă mă roagă să mai aștept
cu fructul ce încă mijește
din prezent
trec.