Tropăite gânduri, încâlcite
Vestesc festin dumnezeiesc
Ecouri surde neîntelese,
De trupurile fără mese.

Întâiul corb se răstește
Asupra fraților se năpustește,
Clamând coroana cerului,
În schimbul necioplitului.

Veștiminte albe plutitoare
Mesenilor se înfățișează,
Porunci prea drepte sa împlinească
Turbatul tunet să-l strivească.