În lume totu-i evaziv,
Dacă nu observi obiectivul.
Iar când o faci,
observi cum totul n-are sens.
Uimit de-atâtea, și uituc,
te simți prea mic pentru a crede.
Arunci vorbe goale ce, surprinzător, rănesc.
Dar știi că totul e egal în moarte.
Nu-ți pierzi cumpătul,
pentru că nu poți.
Aștepți doar încredere să poți
trece de ziua de azi.
Iar zilele misterioase îți par reci și crude.
Ești prea subiectiv.
Aluneci pe o pantă aspră,
într-un întuneric etanș.
Și te întrebi de ce?
E viața loteria morții...
Te lasă să-ți simți inima palpând,
Te înșeală că vezi ceea ce e,
Te îndrumă spre locuri fără voința ta,
Îți arată la orice pas... unde te afli.
Dar dacă nimeni nu vede,
eu de ce aș face-o?
Că e real, palpabil și într-un final
Rampa de elucidare.