agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-07 | |
Mereu ajung lângă râul acesta!
Acheron e numele lui și-n vis mi-amintește de apele razei trecând peste pubis de fată, peste Araratul acesta împodobit de luntrile vântului. Încă sunt tânăr, brațu-mi se întrece-n strălucire cu pielea fecioarei, bântuită de iasomie și fiare cerești, dar mereu ajung lângă râul acesta! De Dincolo nimic nu se aude; cei plecați au lăsat cupele goale pe jumătate, pe sfert, ori nici pe atâta... Încerc să iau despre ei mărturie - zăpada. Deslușesc doar albastre urme de fiare, aud numai albul cum trece pe câmp nesătul ca un scit... Unde s-au dus călăreții aceștia, de ce au schimbat potcoava pe luntre, plopii de ce i-au lăsat între flăcări și vânt? În vise îi chem, câte unul apare și-mi cere urcioare cu liniștea grâului, veșminte, lumină din tânăra ceară a pleoapelor mele... Îl întreb despre sine, despre chipul în care acolo se stăruie, se stă. Surâde și-mi pune pe față adierea ce curmă luna din iaz, o depărtare ciudată în lucruri îmi pune... Cioplitorul de Vâsle îmi spune: "În visele mele-am văzut dumbrava-ți din palme; urme de fiare jucau sub copaci, semn că lopeți mătăsoase voi trage afară din ei pentru istovul în care ai să pleci cum în straiul de mire...!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate