În loc de suflet poate ai proteză
Și versul șchiop pe care ți-l închin
Nu risipește ceațuri, fum divin
De vorbe vechi, brodate-n antiteză.

Închide-atunci în lungă paranteză
Doar focul care arde în rubin
Și suflă viață-n albul manechin
Când drumul lung, scurtat e de viteză.

Ascultă doar litanii și cantate,
Că parte n-ai de prea bogate daruri,
Norocul supt din zornăiri de zaruri
Dărâmă a himerelor cetate.

Ea în cătușa orelor se zbate
Pe prispele luminii cerșind haruri.