parcă

sar așchii de foc din cer

din bolta de viță
ciorchini uriași de lumină
se zdrobesc de ferestre

pete de întuneric trase în țeapă
atârnă pe ziduri
frunzele bat palmele pe la colțuri

table transparente desprind
acoperișurile
de pe trupuri goale de case

șerpi se-aruncă de la mansarde
descumpăniți

ceaiul turnat
s-a răcit
între noi
aburi de tei înnorați

ziua întunecată
sfârâie ca arsurile pe plită

până și dragostea-i ulei încins
stropit cu multă apă

(9 iulie 2010)