fiecare ducem greutăți
pe un umăr pe amândoi
uneori și de picioare

ne privim smeriți
unii mai de sus alții
creduli ori nu

uneori nu vedem decât
marmura
nu știm să admirăm finisajele
interioare

ne închinăm
aritmiile inimii
strângerile încordate de mâini
cuvintele ghimpate
unii
în fața celorlalți

trecem pe lângă noi
ca pe lângă poze îngălbenite
până când obosim tălpile
sub care ne regăsim
meleagul
liniștea
uitarea

un ultim popas
ne tragem sufletul

(9 iulie 2010)