... știi ceva, destinul meu?
mi-am uitat sărutul pe tine
nu, întâmplător.

îți dăruiesc o reverență,
pentru alte zori,
prezente-n calendar
ca unică viață

cu sfială mă apropii
de coapsa unei dimineți,
și ea surâde

îi găsesc buzele roșii,
rămase-ntr-o metaforă
și plec tiptil,
în camera de oaspeți

dinspre ușa deschisă,
soarta pășește
și-i zâmbește,
poetului.