Când zborul frânt îl zbați bătând prin ramuri,
Spre nemurire căutând portal,
Imagini rupte-n fețe de cristal
Vin la chemări celeste de tam-tamuri.

Să nu te mai răsfrângi însă în geamuri
Prin burgul astăzi stins, provincial
În care mă târăsc înspre final
Cu umerii adânc tăiați de hamuri,

Că dacă vii cumva în târg, prințesă,
Când tu cobori vertiginos din vreme,
Te va ploua cu hule și anateme,
Căci eu aici nu voi avea adresă
Și ei vor încerca să-ți pună lesă,
Izvoditori de false teoreme.