În casa mea n-ai zărit decât fum
Cărți arse și trei melci fără cochilie.
E o iluzie, dragul meu,
Stăm chiar prea înghesuiți

În patul bunicii rămas de-o vreme gol
Doarme Dumnezeu în pijama albă
Cu-o barbă, tată, ca de pictor
Lungă și căruntă.
El e cel ce-mi încălzește dimineața
Laptele cu spumă, căci știe că-mi place
Laptele cu spumă și e corect:
Își notează zilnic zilele neplătite
Pe care le voi plăti odată
Când va găsi de cuviință să le adune

Tata s-a retras într-un colț al camerei sale
Riemann și Lobacevski s-au luat la trântă
Să-și facă pat din mormântul lui Euclid
Euclid face pe mortul

Tata nu se bagă
Tata ia notițe și scrie poezie

Când pleacă învârte cheia ruginită în broască
De două sau mai multe ori, broasca fiind stricată
Broasca îl privește cu ochi de broască
În timp ce coboară scările
Dumnezeu ibidem

Pe sora mea n-o văd niciodată
Ușa camerei rămâne mereu închisă
Tata îmi spune uneori:
După zidurile acestea viețuiește sora ta
Cufundată în visuri matematice
Eu îi spun că se repetă

În camera mamei doarme motanul
Pe care am vrut să-l cumpărăm în rate lunare
Sfâr, sfâr, sfâr, face mama
Motanul nu se scandalizează
Știe că iar a avut ședință de Partid

Doar eu rămân mereu de căruță!
Mi-am scos universul afară și-am închis ușa
Băgând vată în gaura cheii.
Lăsați-mă doar o dată să fiu singuratic și egoist!
Doamne ajută-mă să găsesc puțină liniște
Doar locuim în același apartament!

La asemenea ieșire
Dumnezeu îmi întinde o ceașcă
De lapte cu spumă, notându-și data

1976