Necruțătoare e căldura zilei
În noapte sap umbroase adăposturi
Și îngerii de veghe sunt la posturi,
Mânjesc cu-albastru lin albeața filei.

Și insomnia verii intră-n costuri
Sfințirea vorbei seci îi dau umilei
Hârtii. Nu știu defel culoarea milei
Când diavolii își bagă coada-n rosturi.

Din lună se cobor minuni promise,
În geamul meu reflectă un mister.
Un adevăr tot umblă-n cele zise

Cu pasul lui monahic, auster:
În țară, blând, odaia mea de vise
E al tăcerii tainic minister.