Dintr-o lume virtuală
Pasul tău de odinioară
Îmi aprind înc-o țigară
Pasul tău de odinioară

Dintr-o pagină de web
Pasul tău nu -nfioară
Doar o formă, cam vulgară
Nu mai știu ce să mai cred

Doar o clipă, și-nc-o oră,
Am intrat și eu în horă
Îmi dau seama, dup-un pic
Trece timpul și… nimic.

Nu rămâi de nici un fel
În memorie; ca un zmeu
Am ajuns, la o concluzie
E doar totul o iluzie.

Pasul tău de odinioară
Pasul tău de domnișoară
E corupt in digitală
Ce frumos era afară.

Acum, stau eu, doar chircit
În fotoliu, adâncit
Sub un bec cam buimăcit
Un robot domesticit.

Se ia curentul…
Și... am plecat…