Ce zori sfințiți cu rouă și răcoare
Au izbucnit din noaptea cavernoasă...
O clipă încântarea nu te lasă
Să guști din băutura de cicoare.

Caleașca soarelui de raze-i trasă
În sus, pe boltă, bezna s-o doboare
Și întunericul stea nu mai are.
Înveșmântat în taină ca în rasă

Privirea-mi o-ndeletnicesc cu zarea
Și dimineții îi aduc obol.
Se cheltuie în ceruri lin vânzarea

Tăcut-a lunii. Firii dau ocol
Aleanul dulce și cu desfătarea.
Cafeaua înnegrește într-un bol.