*
Beau din greu, ca două poame,
Tot ce-aveau s-a năruit;
Își ziceau: „murim de foame”
Și-au murit.
*
Se-ntorceau de la agapă...
El băuse ne'ncetat;
Ea a zis: „zburăm în apă!”
Și-au zburat.
*
Soața lui, precum o perlă,
I-a cerut – și a servit-o-
Din copac un ou de mierlă...
Și-a mierlit-o.
*
Nu salvase niște sute...
Grinzi de foc veneau de sus,
Dar i-a zis nevasta: „du-te!”
Și s-a dus.
*
Nu știa ce să se facă,
Presimțea ceva ciudat,
Dar i-a zis nevasta „pleacă!”
Și-a plecat.
*
Drept, precum o lumânare
Fu, integru și distins,
Ea veni, furtună mare,
El s-a stins.
*
Era gras. I-a spus în față:
„Să te muți, neapărat,
Într-un loc mai cu verdeață!”
S-a mutat.
*
El era bolnav, pesemne,
Totuși ea l-a îndemnat:
„Mergi și crapă niște lemne”
Și-a crăpat.
*
Se certau de numa-numa,
Nu știu de la ce-a pornit;
Spuse ea: „să piei acuma!”
Și-a pierit.
*
El își neglijase piciul,
(Dispărea necontenit);
Soața l-a plesnit cu biciul...
Și-a plesnit.
*
I-a spus soția lui așa:
„Să nu te prind din nou băut
Și să dispari din fața mea!”
Și-a dispărut.
*
„S-arunci otrava la gunoi”,
-I-a spus pe-un ton cam apăsat-
„Și să te cureți mai apoi”.
S-a curățat.