Tu povestindu-mi
inevitabila instalare a circului
în parcul cu gust de cenușă și boală
doar gândul la tristețea cailor
la ochii orbiți ai orașului
doar praf și obloane

tu povestindu-mi pe furiș
cum viața are gust de carne sleită
cum plouă amorf peste existențe amorfe
iluzii banale ce se îngrămădesc în prima mașină
visuri ce atârnă cuminți
în cutii stas pe bara comună

tu tandru promițându-mi
vacanțe în locuri sălbatice
la mare poate chiar la Varna
doar ca să ne aglomerăm memoria
să mai avem ceva de povestit copiilor.