Și roua cade-n ierburi verzi, o tonă
Din bolta ce-nnorării duce lipsă
Și soarele tot urcă în elipsă
Pe cerul diluat cu acetonă.

Căci fi-va într-o bună zi eclipsă
Sfârșitul firii va fi-n lume bonă
Și Iadul se va-așterne la timonă
În ceasul grozăviu de-apocalipsă.

Dar cine știe când se va petrece
Această vreme de 'negrit avânt...
Noi zorii să-i serbăm și vântul rece,

Lăsând în urma noastră un cuvânt;
Oricum ar fi spre fine Omul trece
Și intră, ca o râmă, în pământ.