I

Sărutul tău...
Atingerea ta,
E oare ceva mai bun decât atât?
Îmbrățișarea caldă,
căldura mâinilor tale.
Și vraja surâsului tău plin de înțelesuri novatoare.
Îmi vor rămâne dulci sechele
În acest paradis tropical în care m-ai închis.
M-ai ferecat ușor, fără să simt,
mi-ai rupt tăcerea sufletului
și mi-ai zăvorât în inimă
taina ta.
Ești cel mai cald iubit al meu,
cu cele mai calde buze
și mai fierbinți priviri.
Dar, vai! nu mai ești.
Și mă întreb dacă vei fi cândva.
Oare unde te mai ascunzi și eu
nu te mai pot vedea?

II

Ce a dispărut din acest paradis închis?
Unde mai sunt dulcile rafale de vânt?
Și ploile torențiale, prea calzi?
Soarele, călăuza noastră,
taina noastră, s-a pierdut.
Acum rătăcesc în căutare de noi culmi,
de noi paradisuri.
Iar vântul îmi taie fața,
și ploaia îmi pătrunde-n carne,
iar soarele mă arde.
Și tu apari în fața mea
călcând ușor pe iarba udă.
Iar cerul înnorat pare că se întreabă
Ce oare s-a schimbat?
Ai dispărut din peisajul tropical, și
ai eșuat în fața mea.
Mâna ta e acum rece și udă, nu
mă mai înfioară.
Ai dispărut așa cum ai venit,
și mă întreb când vei mai fi?