Sângele meu are
altă culoare și alt ritm aici

dincolo de
sirene, mașini blocate, oameni grăbiți
îngrămădiți în microbuze
amestecați în agitație, zgomot, nebunie,
la un loc grosolănie și bun-simț,
simplitate și fițe
oraș topit la treizeci de grade
într-o zi în care, n-am mai fost în stare de nimic

Seara avea lumină de spital
și miros de pansament desenat cu maci roșii
Sunt la secția izolați
le-am zis că sunt dementă de poezie
beau mult ceai și scriu pentru că
simt vântul în frunză, apa în piatră, sarea în rană

doar frământându-mi tăcerea în pâini și-n icoane,
mai pot să mă vindec.