Șapte luni și șase lumi am cutreierat.
Șapte uriașe ceasuri am rătăcit
Pentru a nu găsi decât dezamăgirea
mai mare decât durerea.

Să bați la a demonului poartă,
pentru a cere foc de țigări.
să culegem dimprejuru-i iedera
spre a o oferi în dar unei umbre neliniștite.

Mori astăzi pentru un stupid ideal
spre a ajunge în fugă la poiană de cleștar,
alungă gândul cel amar
înghițind a morții dulce suflare.

Acum pieri, dispari în largul nepătruns,
caută în inima ta deșartă
o dragoste ce nu cunoaște viață,
devenind umbra propriei speranțe.

Speranță a tăcutelor nopți de vară.