agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-25 | |
las aceste ultime rânduri
nu îmi cer iertare nu plângeți nu plângeți la mormântul meu ca un zorba grecul sa dansați bezmetic în sicriul ud sunt doar o șotie lipicioasă un pumn de cenușă rearsă dublu rafinată râdeți cu o poftă demnă de un crematoriu din Bali arătând cu degetul către orizontul malad către un anaglif asfințit am visat aseară că ploua a ev mediu aveam gura uscată și o sete adâncă pieptu-mi ardea și transpirasem albastru ne întorseserăm în trecut tată aveam carnea smulsă până la os sub genuchi eram atât de mic sâmbure de lumină și mir mă purtai pe umăr apăsând pe proaspăta rană drumul până la spital un druml lung pe care Hermond l-ar fi străbătut în nouă zile și nouă nopți îmi șopteai că voi fi bine mângâindu-mi creștetul ca pe o crăpată marmură a strămoșilor îmi vei purta pe brațe cadavrul hipostaza crucii și a pentagramei laolaltă bucurești mihai bravu douăzeci și cinci iulie voi muri în singurătate unui oraș în ruine acum înțeleg lupul pribeag urletul său tânăr înțeleg ierarhia catarilor uitarea mi se înclină mută conștiință a comei carus iubito îți mulțumesc logoreic îmi iau rămasul bun al unei abstracții pe alocuri străin vremelnic am dat semn m-ai părăsit difuzat m-ai ferit de mereu și eu pășesc plăcerea pe iarba cu rouă dar tu îi oferi un sens muzical a facere a naștere ideea de cuplu pentru mine a rămas echivoc de mult mai aproape vreau însă să știi că te-am iubit te iubesc ca pe un puls căruia nu i-a sunat încă digital ceasul vă conjur îngeri la casa de la țară să ne adunăm în curte acolo am învățat să mă-nchin doamne nu e nimic decât moartea nu e nimic după somn și păreri privesc spre cer nimic nu se pogoară cu tunet doar viermii substantivu-mi declină în măruntaie ce dor camfor prin vene uscate despărțiri precum valize cu monograme valize rătăcite prin gări adio
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate