c-o limbă cincifurcată și rece
îmi povestești lucruri pe care doar pielea
strânsă ca un cornet
în același loc,
deși rând pe rând,
ca și când le-ai da drumul pe un gât extrem de sensibil
cele mai fine fructe, cele mai moi.

seara nimic mai bine în afara adăpostului
în afara gurii de care stă agățat un deschis.

în locul așteptării asta
prin care alte și alte așteptări
lipsit de rost, lipsit de sistem
îmi povestești lucruri pe care
o vinișoară Morse
abia le-nregistrează.

și apoi
sarea depusă, munca depusă,
iar pernele dacă nu te sufocă
îți umplu pieptul cu oxigen.

dezastrul ca o floare
dezastrul ca un cowboy cu ten fin
dezastrul în afara adăpostului
nu intervine.