agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-26 | | Azi, de dimineata, am constatat cu stupoare, ca imi fusese blocata iesirea din apartament, de un zid, ridicat de cineva peste noapte. De cine?! Si , mai ales, cu ce scop?! Habar n-am! Pot face si eu supozitii, ca tot omul: dusmanii, nenorocitii, santajistii, cu ura lor scarboasa, cu genele lor blestemate! Daca as avea o arma, i-as ciurui: -Foooc!... Nu o am, asa ca patrulez prin fata usii, cu mainile la cap, cu mainile la spate, cu ele atarnandu-mi, mai tarziu, frante. Ce sa ma fac? Sa strig. Poate trece cineva si m-aude. Si daca nu vine nimeni?!... Si daca s-au mutat cu totii din imobil?!... Sa stau si sa putrezesc in casa asta-capcana? Sa astept, pana ce peretii ei or sa ma-nghita, cu sange, cu oase, cu maduva sirii spinarii? Asta e peste poate! Insfac in graba un baros din debara, il ridic cu ambele maini deasupra capului si ma avant urland din toti rarunchii, intr-un atac nimicitor asupra zidului infernal. Lovesc o data, si inca o data, si inca o data, cu toata ura, cu toata furia, cu toata disperarea. Lovesc pana mi se-nmoaie bratele si picioarele, lovesc pana nu mai pot sa lovesc, pana ce corpul meu neputincios, si prapadit, si muritor, se prabuseste pe podele. Un aer proaspat patrunde printr-o crapatura din zid. Se pare ca speranta chiar moare ultima.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate